„Tabăra din pridvorul satului” se desfăşoară pe parcursul acestei veri în 60 de parohii din judeţele Iaşi, Botoşani şi Neamţ. În proiectul educa- ţional şi spiritual derulat de Departamentul de Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iaşilor sunt angrenaţi 170 de voluntari, coordonaţi de părintele Mihail Siminciuc. În cadrul taberei, timp de trei zile, în parohiile participante se desfăşoară opt ateliere pe grupe de vârstă. Acestea sunt precedate de rugăciunile dimineţii, iar, la prânz, toţi participanţii şi voluntarii primesc o masă caldă.
La 25 iunie au debutat taberele organizate „în pridvorul satului” de către Departamentul de Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Aproximativ 5.000 de copii şi tineri din 60 de sate din judeţele Iaşi, Neamţ şi Botoşani vor beneficia de activităţile, jocurile şi dezbaterile derulate cu ajutorul unui număr de 170 de voluntari. Scopul acestor tabere, denumite atât de frumos „din pridvorul satului”, este de a-i bucura pe copiii de la sate ai căror părinţi nu au resursele materiale necesare pentru a-i trimite într-o excursie ori într-o tabără în afara comunităţii locale. Tabăra din pridvorul satului aduce tinerii împreună în jurul bisericii, înlesneşte comunicarea dintre preot, copii şi tineri, îi scoate pe aceştia din urmă din tentaţiile zilnice oferite de telefon şi calculator. „Contrar aşteptărilor, copiii din mediul rural au tendinţa de a-şi petrece timpul liber singuri, părinţii le sunt plecaţi în străinătate, stau foarte mult în faţa calculatorului la jocuri sau pe reţele de socializare şi nu mai interacţionează între ei. O parte dintre ei sunt săraci, nu au astfel de posibilităţi şi îşi petrec timpul ajutându-şi familia la treburile câmpului. Şi unii, şi alţii ar trebui însă să simtă bucuria copilăriei, a adolescenţei, bucuria timpului petrecut împreună”, ne spune părintele Mihail Siminciuc, coordonatorul acestor tabere, care le oferă o alternativă: timp de trei zile, în parohiile participante, se desfăşoară opt ateliere pe grupe de vârstă. Acestea sunt precedate de rugăciunile dimineţii, iar, la prânz, toţi participanţii şi voluntarii primesc o masă caldă.
Printre atelierele derulate se numără cel de comunicare şi relaţionare, de educaţie financiară şi antreprenorială, precum şi cel de lectură şi educaţie sportivă. „Încurajăm lectura, mai ales pentru că nu prea citesc, dacă citesc o carte pe vară, e bine. Însă şi aceea este o lectură obligatorie pentru şcoală. Anul acesta, la atelierul de lectură vor citi din „Scrisori către Filip”/„Scrisori Caterinei”, scopul principal fiind de a-i ţine o oră să citească, iar alegerile din acest an pentru atelierul de lectură se bazează şi pe faptul că, din păcate, ei nu văd în casă o relaţionare între mamă şi tată bazată pe respect reciproc, pe iubire, nu aud cuvinte precum „te iubesc”. După ora de lectură urmează o etapă de dezbatere, de discuţii. Cu cei mici facem o interpretare din punct de vedere scripturistic a „Scufiţei Roşii”, detaliază părintele Siminciuc.
Un alt atelier important este acela de practică religioasă, „prin care încercăm să consolidăm relaţia preot – tineri”. Preotul le explică participanţilor rânduiala bisericească, locul şi rolul anumitor obiecte de cult din biserică, apoi răspunde întrebărilor copiilor şi tinerilor. „Biserica este un spaţiu al bucuriei, al dragostei, şi dorim ca aceste activităţi şi jocuri de echipă în aer liber, în curtea locaşului sfânt, să-i apropie pe adolescenţi de biserică, de preot. La biserică se fac şi alte activităţi, se poate viziona un film, se poate dezbate, se poate râde. Biserica este un loc al bucuriei împreună”, subliniază părintele coordonator al proiectului „Tabăra din pridvorul satului”.
Ca şi în anii precedenţi, în derularea taberei sunt angrenaţi şi foarte mulţi voluntari, la această ediţie fiind implicaţi 170 de tineri grupaţi în mai multe echipe, după cum ne-a mai spus părintele Siminciuc: „Voluntarii noştri au trecut printr-un curs de formare, ştiu exact ce trebuie să facă la ateliere, avem 13 coordonatori care şi-au făcut echipe, şi-au ales taberele, respectiv satele unde să meargă. Toţi merită aprecierile şi recunoştinţa noastră pentru că renunţă la timpul liber pentru a fi împreună cu copii şi tineri pe care nu-i cunosc, dar cărora le acordă toată atenţia”. Aceştia merg şi în sate unde nu sunt cele mai bune condiţii de trai, intră în contact cu copii şi tineri cu multe lipsuri, fără posibilităţile pe care le au ei la oraş, şi atunci şi voluntarilor li se arată o altă perspectivă asupra vieţii, se întăresc spiritual, fizic şi psihic.
Voluntarii de anul trecut au împărtăşit din experienţa lor: „Tabăra este cadrul în care poți petrece momente frumoase alături de tineri, pentru că ei se simt în largul lor. Părintele paroh, așezându-i împreună, îi ajută să se cunoască și altfel decât la școală. Taberele au și rolul de a le evidenția tinerilor vocația, darurile pe care le are fiecare. Iubirea cu care copiii din sate îi înconjoară pe voluntari este uimitoare. Îți împărtășesc atât de multă dragoste, încât te întrebi ce ai făcut ca să o meriți? Acesta este premiul pe care fiecare voluntar îl primește în tabere”, a spus Oana. Andrei este un alt tânăr care voluntariază în acest proiect. El spune că „taberele au menirea de a descoperi tinerilor un alt mod de viață, un mod în care comuniunea, încrederea, jertfa, bucuria au în centrul lor pe Hristos, temelia prieteniei lor. Biserica este locul în care tinerii se unesc, locul lor de întâlnire, iar cel mai important, locul de întâlnire cu Hristos”.