DOCUMENTAR: Mihail Sadoveanu, 140 de ani de la naştere - Opera marelui scriitor (5 noiembrie) VIDEO

Opera lui Mihail Sadoveanu cuprinde peste 100 de titluri – nuvele, povestiri, romane, eseuri, traduceri – pe care „o anume tendinţă de retragere în natură şi în trecutul legendar le caracterizează, ca răspuns al lui Sadoveanu la criza valorilor prin care epoca lui trecea”, conform volumului „Dicţionarul Scriitorilor Români”, Editura Albatros, 2002.

Debutul lui Sadoveanu a avut loc în aprilie 1897, în revista „Dracu” din Bucureşti, cu schiţa „Domnişoara M din Fălticeni” şi poezia „Homo”. Din acelaşi an datează primul manuscris identificat – poezia „De mâini” – scrisă de Mihail Sadoveanu pe pagina de gardă a unui vechi dicţionar francez.

În anul 1903 au apărut două nuvele – „Luna” şi „Petrea Străinul” – în paginile „Revistei idealiste”, nuvela „Necunoscutul” în revista „Sămănătorul” şi romanul „Şoimii” în variantă foileton, în publicaţia „Voinţa naţională”.

Anul 1904 a fost numit „Anul Sadoveanu” pentru că scriitorul a debutat atunci editorial cu patru volume: „Povestiri”, „Şoimii”, „Dureri înăbuşite” şi „Crâşma lui Moş Precu” (nuvele). Anul următor a apărut volumul „Povestiri de război” şi revista „Albina” a început să publice ciclul de nuvele „Scrisori trimise de un prieten pribeag”. Tot atunci, în revista „Luceafărul” apar nuvela „Moşneagul nostru”, povestirile „Semnul de primejdie” şi „Crăişorul”.

Muzeul Memorial „Mihail Sadoveanu” din municipiul Iaşi.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

În 1906 sunt publicate volumele „Floare ofilită”, „Mormântul unui copil” şi „Amintirile căprarului Gheorghiţă”, iar Mihail Sadoveanu primeşte Premiul Academiei Române pentru volumul „Povestiri” (1904), în urma unui referat semnat de Titu Maiorescu. În primul număr al revistei „Viaţa românească” din 1 martie 1906, Sadoveanu era prezent cu nuvela „Puştiul”.

A urmat publicarea volumelor „La noi, în Viişoara”, „Vremuri de bejenie”, „Însemnările lui Neculai Manea”, „Povestiri alese” – conţinând traduceri din Guy de Maupassant – (1907), „Oameni şi locuri”, „O istorie de demult”, „Duduia Margareta” (1908), „Cântecul amintirii” (1909), „Povestiri de seară”, „Genoveva de Brabant”, „În amintirea lui Creangă” (1910).

Sursa foto: monumenteneamt.ro

Anul 1911 a adus apariţia volumului „Apa morţilor” şi a piesei de teatru „De ziua mamei” (în revista „Viaţa românească”), iar în 1912 apar volumele „Un investigator” şi „Bordeenii”.

Călătoriile scriitorului în Bulgaria şi războiul româno-bulgar l-au inspirat în scrierea cărţilor „Privelişti dobrogene” (1914), „44 de zile în Bulgaria” şi „Războiul Balcanic” (1916).

Primul roman istoric publicat a fost „Neamul Şoimăreştilor” (1915). Au urmat de volumele de povestiri „Foi de toamnă” (1916), „Priveghiuri” şi „Umbre” (1920), romanele „Cocostârcul albastru” şi „Strada Lăpuşneanu” (1921), volumele „Neagra Sarului”, „Lacrimile ieromonahului Veniamin”, „Pildele lui cuconu Vichentie”, „Drumuri basarabene” (1922).

(…)